CATTIA Brașov: Cum transformăm spațiul fizic într-un ecosistem complet pentru startup-urile de deep tech

Într-o discuție recentă publicată în newsletterul„The Brief+”, Alexandra Hîncu, Head of Incubation & Technology Transfer la CATTIA Brașov, a analizat viitorul și nevoile comunităților de startup-uri alături de Andrei Munteanu, constructor de ecosisteme antreprenoriale și cofondator al Co-Work Timișoara, Prow și Vest Ventures. Pornind de la dialogul lor despre ce înseamnă cu adevărat să oferi spațiu pentru creșterea și scalarea ideilor, iată cum se conturează strategia CATTIA pentru dezvoltarea afacerilor inovatoare din Regiunea Centru.

Într-un mediu de afaceri dominat de schimbări rapide, flexibilitatea – capacitatea de a răspunde adaptat nevoilor, stării de spirit și obiectivelor antreprenorilor – este elementul care face diferența în menținerea unei comunități active și a platformelor multi-stakeholder. Sub această umbrelă a flexibilității, CATTIA Brașov se conturează ca un hub dedicat incubării, transferului tehnologic și dezvoltării ecosistemului antreprenorial regional.

Alexandra: Bucureștiul continuă să absoarbă talent și capital. Ce trebuie să existe într-un ecosistem regional pentru ca un fondator să aleagă conștient să rămână - nu din inerție, ci ca decizie strategică?

Andrei: Cred că există o multitudine de factori care pot face un ecosistem regional atractiv. De la oraș în sine, infrastructură, dinamica ecosistemului și mecanismele de suport diferențiate pe diferitele nivele de progres.
Astfel, dacă e un oraș cu centru universitar, vei avea influx de talent, dacă ai programe de sprijin pentru antreprenori și aici mă refer la acceleratoare, fonduri de investiții, acces la mentori și experți, atunci ai factorii principali pentru avea infrastructura necesară să dezvolți un business.

Mă gândesc din perspectiva comunităților pe care le creștem noi la Brașov, voi la Timișoara, când vezi un startup promițător plecând din regiune după prima rundă, e un eșec al ecosistemului local sau o evoluție firească?

Andrei: Depinde foarte mult de tipul de startup, adică ce problemă rezolvă, în ce industrie, pentru ce piață. De aici, unii pot să dezvolte soluții din ecosistemul propriu pentru o piață globală - remote first, în timp ce alții au nevoie să fie prezenți, fizic, în piața respectivă astfel încât modul în care produsele sau serviciile pe care le oferă să fie direct accesibile de piața pe care o deservesc - onsite. Iar noi flexibili în a-i ajuta, deci nu o văd ca pe un eșec neapărat.

Brașovul merge spre deep tech și transfer tehnologic, Timișoara are ADN de software și comunitate. Specializarea e o strategie sau doar o adaptare la ce avem deja?

Andrei: Cred că e un pic din fiecare. Mă uit la specializare ca la o nevoie care a fost acoperită în timp, de exemplu automotive în Timișoara, unde sunt peste 5000 de profesioniști în zona de research & development. Acolo nu vorbim doar de o specializare, ci de un întreg ecosistem construit, un pariu asumat la nivel de oraș.

În același timp, cred că de aici încolo trebuie să ne uităm mai strategic la ce urmează. Nu e suficient să dezvoltăm ce există deja, ci să înțelegem care sunt următoarele verticale cu potențial și să ne adaptăm rapid la ele, mai ales în contextul unei economii din ce în ce mai digitale.

Apropo de ce spuneai legat de verticalele cu potențial, crezi că regiunile din România pot construi avantaj competitiv real sau sunt încă într-un joc în care Capitala setează regulile?

Andrei: Cred că regiunile din țară au început deja să își contureze un specific pe anumite verticale, cum ziceam: Timișoara pe automotive sau Cluj pe medtech.

De aici încolo, cred că e important să ducem aceste direcții mai departe în mod strategic. Să ne uităm la ele ca la niște pariuri asumate, pe care le dezvoltăm intenționat, în funcție de potențialul lor de a aduce valoare în industriile pe care le deservesc.

Regiunea Vest se bucură deja de capital regional prin Vest Ventures (VV) și InVEST VC, ceea ce e minunat pentru startupurile locale. Dar, în același timp, cum crezi tu că putem să evităm să creăm context pentru a crește startup-uri care sunt „fundable” doar local, dar nu rezistă la rigorile unui investitor internațional?

Andrei: Cred că aici e important ca, încă de la început, fondatorii construiască cu standarde internaționale în minte. Atât VV, cât și inVEST VC își propun să acționeze ca investitori internaționali, nu doar locali, adică să păstrăm aceleași rigori în evaluare, execuție și creștere.

Avantajul este că suntem mai aproape de fondatori și mai disponibili ca timp și înțelegere, dar fără să relaxăm standardele. Din contră, ne uităm constant la cum îi pregătim pentru rundele următoare de investiții și cum îi susținem activ să ajungă acolo.

În final, diferența nu o face tipul de capital, ci modul în care este folosit, dacă este ancorat într-o logică locală sau într-una globală.

Asta mă face să mă întreb și dacă avem mai degrabă startup-uri care nu sunt pregătite pentru VC sau VC-uri care nu sunt pregătite pentru tipul de startup-uri pe care le avem?

Andrei: Hehe, e mereu the chicken and the egg problem. Pe de o parte, sunt startup-uri care nu sunt încă pregătite pentru rigorile unui VC - fie la nivel de execuție, fie de înțelegere a ce înseamnă creștere scalabilă. Pe de altă parte, și VC-urile învață să se adapteze la specificul ecosistemului local și la tipurile de startup-uri pe care le avem.

De aceea, cred că e nevoie de educație de ambele părți, ca să putem reduce acest gap. La VV, de exemplu, încercăm să adresăm direct lucrul ăsta prin cele 3 piloane - pre-accel, accel și seed, astfel încât să putem susține fondatorii în funcție de nivelul lor de maturitate și să îi direcționăm spre programul potrivit pentru ei.

Ce înseamnă, în practică, că un startup e pregătit pentru investiție - dincolo de deck și storytelling?

Andrei: Echipa multidisciplinară implicată activ care a demonstrat ca ideea rezolvă o problemă reală, într-o piață suficient de mare, astfel încât să fie interesant pentru un VC.

La urma urmei, investițiile se fac între oameni. Contează încrederea pe care investitorii o au în fondatori, mai ales să arate că pot executa ceea ce au desenat în deck, nu doar să spună o poveste bună.

Capitalul privat tradițional din România pare că încă stă departe de tech…

Andrei: Avem peste 35.000 de high net worth individuals în România. În același timp avem peste 50mld eur în conturi curente în băncile din țară.

Cred că pleacă de la o educație financiară precară, chiar și în rândul celor care ar putea să investească și se continuă cu lipsa înțelegerii acestui tip de investiție. Nu cred că este o problemă cu apetitul de risc al acestei clase de investiții, ci pur și simplu această lipsă de viziune, înțelegerea reală a ecosistemului de inovare prin deep tech, aplicat în industrii variate: automotive, medtech, edtech, mobilitate urbană, agritech.

Care e semnalul clar că o echipă tehnică a trecut de la execuție la gândire de business?

Andrei: Au vânzări recurente, repetitive, pe care le execută. Asta arată o înțelegere a problemei pe care o rezolvă, a industriei, a clienților.

De ce rămâne, de fapt, un fondator într-un ecosistem?

Andrei: Pentru acces la resursele și facilitățile de care are nevoie ca să își crească business-ul.

Dar, în același timp, alegerea personală de lifestyle devine la fel de importantă în alegerea orașului în care alegi să te stabilești - și, implicit, în decizia de a rămâne.

Dacă ar fi să te uiți la experiența voastră de la Timișoara, dar și la ce vrem noi să facem la CATTIA pentru Regiunea Centru, care e diferența între o comunitate care crește startup-uri și una care doar le însoțește?

Andrei: Diferența vine din nivelul de implicare și din rezultate. O comunitate care crește startup-uri este una activă, care nu doar creează context, ci intervine direct: conectează fondatori cu resursele potrivite, îi împinge în direcția corectă și contribuie concret la progresul lor.

În schimb, o comunitate care doar însoțește oferă mai degrabă un cadru - evenimente, networking, vizibilitate, dar fără să influențeze decisiv parcursul startup-urilor.

Cred că avem acest mindset comun, atât la Cowork, cât și la CATTIA: să construim în jurul startup-urilor un ecosistem complet - acces la capital (VC-uri, programe europene), mentorat și parteneriate cu sectorul public, astfel încât să poată crește sustenabil, să rezolve probleme reale din regiune și să scaleze cu potențial global, folosind talent local.

Dacă ne uităm la următorii 3 ani, ce va diferenția ecosistemele care cresc de cele care rămân la nivel de inițiativă?

Andrei: Execuția. Dincolo de viziune și resurse care sunt echivalent de importante, dar la care cred că accesul este mai facil, e despre cum oamenii potriviți împing activ această dezvoltare.

Alexandra: Andrei, cu ce rămân eu după discuția noastră, ca un rezumat pentru cititorii noștri - există din ce în ce mai multe oportunități, e ușor să ajungi la ele, iar fondatorii ar trebui să pornească cu un mindset global, chiar dacă ideea lor are rădăcini locale.